Cartea Psalmilor, Tehilim

CARTEA  PSALMILOR, TEHILIM (I)

André Chouraqui spunea : „Ne nastem cu aceasta carte în pantece. O carticica, 150 de poeme, 150 de trepte îndreptate înspre moarte si viata; 150 de oglindiri ale razvratirilor si credinciosiilor noastre, ale agoniilor si învierilor noastre. Mai mult decat o carte, un suflet viu care vorbeste, sufera, geme si moare, reînvie si cânta, în pragul vesniciei,”

Pentru traditia ebraica, cele „5 Carti” ale Psalmilor trebuie citite în paralel cu cele „5 Carti”  ale Pentateuhului, în modul urmator:

* I (1-41) Aceasta sectiune începe cu psalmul I, în care sunt descrise cele «doua cai»: calea binelui si calea raului, clasificand omul dupa alegerile sale (bine/drept; rau/nelegiuit), experienta care în Ps 2 devine alegere colectiva fie a neamurilor care se opun Regelui-Mesia, fie a acelora care cred în el. Inima primei Carti este Ps 22, în care cel drept (credincios-Mesia) striga la cer pentru raul/suferinta provocata de pacatul celor nelegiuiti. Concluzia este Ps 4: acum, „cel drept”, se plânge din cauza suferintei si îl implora pe Dumnezeu sa nu-l abandoneze în mainile dusmanului.

Tot asfel este în Cartea Genezei: la început, omul este pus în fata alegerii dintre bine (ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu) si rau (neascultare fata de Dumnezeu), iar la sfarsit regasim poporul în Egipt, unde va fi rob în tara durerii.

*II (42-72) Unitatea literara începe cu plansul celui exilat (Ps 42), asemanare evidenta cu  Cartea Exodului. Israel, in Egipt, striga la Dumnezeu, cerându-i eliberarea  (Ex 2,23-25). Inima aceste parti este „ Psalmul casatoriei” (Ps 45) si imnul glorioasei epopei a Israelului si a lui Dumnezeu care intra, în procesiune, în sanctuarul sau (Ps 68); în Exod se celebreaza legamântul de pe muntele Sinai (Ex 19-24) si construirea sanctuarului lui Dumnezeu (Ex 24-31; 35-40). În final, Ps 72 prevesteste venirea lui Mesia, asa cum  în Exod Domnul locuieste în sanctuarul sau, pelerin.

*III (73-89) Adevarata întelepciune, ca „sens al vietii”, se dobândeste atunci cand se intra în sanctuarul Domnului (Ps 73). În Cartea Leviticului se accentueaza dimensiunea cultuala a vietii poporului evreu. „Psalmii istorici” ne invita sa meditam asupra istoriei trecute, plina de interventiile lui Dumnezeu, pe care se fondeaza sarbatorile descrise de preoti.  Centrul acestei parti este Ps 84 care accentueaza experienta de comuniune cu Dumnezeu în templul din Ierusalim. Ps 89, este un imn si o rugaciune adresate Domnului. Binecuvântarile  finale ne readuc la Cartea Leviticului, care se încheie cu binecuvantarile/blestemele prevazute pentru fidelitatea/ infidelitatea poporului fata de  Dumnezeu.

*IV (90-106) Textele psalmice încep cu o constatare: omul, chiar daca este fragil (Ps 90), totusi, nu duce lipsa de protectia lui Dumnezeu  (Ps 91). Tot asfel este cu poporul evreu în Cartea Numerilor: în drumul sau prin desert, el descopera toata fragilitatea sa, dar si providenta unui Dumnezeu care nu îl abandoneaza. De fapt, Domnul se prezinta ca un «pastor», facator de semne si minuni, în favoarea omului, chiar daca el nu este capabil sa citeasca asfel de semne si se plange (Ps 95, care aminteste de Masa si Meriba din Num 20,2-13). De aceea, în partea finala a acestei carti psalmice, regasim invitatia de a-l lauda si de a-l binecuvanta pe Dumnezeu, pentru iubirea sa (Ps 103), care se revarsa asupra Creatiei (Ps 104), si asupra poporului evreu (Ps 105-106).

*V (107-145/150) Asa cum  Cartea Deuteronomului începe cu o sinteza a actiunii de eliberare din robia Egiptului (Deut 1-4), tot asfel, aceasta ultima parte a Cartii Psalmilor, începe cu un imn de multumire adus providentei divine (Ps 107), manifestata  in evenimentele din Exod, dar si în drumul de întoarcere din robia egipteana sau în alte circumstante. Eliberarea din  rau are ca scop orientarea omului catre muntele lui Dumnezeu (Ps 120-134, cantece de urcare sau de pelerinaj), oferindu-i o cale speciala: Cuvantul lui Dumnezeu (Ps 119). Este aceeasi intuitie din Cartea Deuteronomului : cultul si viata poporului evreu sunt, de acum, orientate spre practicarea Legii (Deut 5-26) si spre Ierusalim, cetate în care Domnul a voit sa locuiasca. Acolo este  adevarata celebrare a laudei lui Dumnezeu (Ps 145-150).

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Hanuca, Sarbatoarea Luminii

ÎNTELEPCIUNEA  IUDAICA

o melodie speciala din folclorul evreiesc: EREV SHEL SHOSHANIM (Israeli folk)

prezentare speciala: Trei vorbe de intelepciune, Hanukkah

SARBATOAREA LUMINII, HANUCA

1. Celebrarea sarbatorii de Hanuca

Hanuca – denumita in ivrit si “Hag ha-orim” (sarbatoarea Luminii) este o sarbatoare a luminii.

În fiecare seara de Hanuca, se aprinde o lumanare avand ca scop sa reaminteasca  minunea in public. Lumanarile se pun intr-un sfesnic – sau lampa – speciala, numita hanuchia. Acest sfesnic sau lampa se aprinde odata cu lasarea noptii si se aseaza undeva la vedere – la geam sau in pragul usii. De Sabat, lumanarile de Hanuca se aprind cu circa jumatate de ora inaintea lumanarilor de Sabat, deci putin inaintea asfintitului. Luminile trebuie sa arda cel putin 30 de minute si pot sa continue sa arda toata noaptea, undeva intr-un loc vizibil.

Ordinea in care trebuie aprinse lumanarile de Hanuca – una crescatoare sau descrescatoare – difera. In general este acceptata traditia dupa care in prima seara se aprinde o singura lumanare, in a doua doua lumanari, etc de la stanga la dreapta, pana cand, in a opta seara intreaga hanuchia este aprinsa. Lumanarile sunt aprinse cu ajutorul unei lumanari speciale – samas – lumanare ajutatoare, care in hanuchia este si asezata ori mai inalt, ori la o parte, in orice caz diferit si distinct de celelalte. Ceremonia se desfasoara in special acasa, in familie, dar de foarte multe ori si in sinagogi iar copiii primesc de obicei bani de hanuka (hanuka geld).

In liturghie sarbatoarea este marcata in special prin recitarea rugaciunii “Al ha-nissim” la Amida si la binecuvantarile de dupa mese. Aceasta rugaciune “Pentru minuni” este o rugaciune de multumire adusa lui Dumnezeu pentru eliberarea miraculoasa a poporului din vremea lui Matatia Hasmoneul. Textul acestei rugaciuni este ” Iti multumim, Doamne, pentru minunile Tale, pentru eliberarea noastra, pentru bataliile pe care le-ai dat pentru noi si pentru stramosii nostri in zilele de odinioara si in zilele noastre.” Aceasta rugaciune este spusa si de Purim si, cu unele modificari cateodata si in Ziua Independentei.

La slujba de dimineata se spune Halel si se citeste un pasaj din Tora in fiecare zi. Dupa aprinderea lumanarilor in casele askenaze se obisnuieste sa se cante un cantec foarte popular, compus in sec. al 13-lea,  “Maoz Tur”. Acest poem, de provenienta germana, este intitulat dupa un verset din Isaia “Stanca puternica” (Isa. 17,10) cuprinde 6 strofe, fiecare din ea evocand resfintirea Templului, dezrobirea lui Israel. Cantecul este un poem de multumire adus lui Dumnezeu pentru a-i fi salvat pe evrei din robia egipteana, exilul babilonian si primejdia exterminarii decretate de Haman.  Comunitatile sefarde nu obisnuiesc sa cante acest poem, dar citesc Psalmul 30.

2. Obiceiuri de Hanuca

Nu se poate vorbi de Hanuca fara a se aminti macar titirezul traditional, jocurile de carti si banii de Hanuca

TITIREZUL – este extrem de raspandit printre copii. Exista o terorie care afirma ca acest obicei a fost adus din India in Europa in timpul Evului Mediu si raspandit in special in Germania. Literele de pe fatetele titirezului ar fi fost literele germane N; G; H; S; insemnand N= nichts (nimic), G=ganz (intreg), H=halb (jumatate), S= stell ein (pune o carte). Evreii ar fi schimbat semnificatia acestor litere cu literele ebraice si semnificatia lor “o mare minune s-a petrecut acolo” (nes gadol haia sam). In Israel, litera sin stand pentru “acolo” a fost schimbata cu litera pei, insemnand “aici” – mare minune a fost aici”.

JOCURILE DE CARTI- un obicei datand din secolul al 15-lea din Europa. Interesant este ca, jocul de carti, foarte practicat in Europa, nu era practicat de evrei din cauza lipsei de timp, ei trebuind sa-si castige existenta prin munca si din cauza Sabatului si a sarbatorilor in care bineinteles era totalmente interzis. Hanuca si apoi Purim, ca sarbatoare minora care nu interzicea munca si alte activitati, creeaza cadrul pentru acest joc, practicat cu mare bucurie in special de copii. Cartile de joc folosite de copii de Hanuca difereau de cartile de joc obisnuite prin aceea ca ei isi confectionau de obicei propriile carti, care erau de aceea carti cu litere ebraice si decorate cu motive evreiesti.

HANUKAGELD – obiceiul de a da copiilor bani de Hanuca – se crede ca isi are inceputurile in sec. al 17-lea in Polonia, derivand din etimologia cuvantului ebraic “hinuch” – “hanuca” insemnand si dedicare, inaugurare dar si educatie. Probabil ca acest obicei a inceput de la parintii evrei din Polonia care dadeau copiilor lor bani de Hanuca pentru a-i oferi profesorilor lor. Se presupune ca parintii dadeau si copiilor cativa banuti ca recompensa pentru studiu si pentru indeplinirea acestei functii de “mijlocitor”. In secolul al 18-lea obicieul i-a amploare, mai ales cand elevii saraci de iesiva merg de Hanuca pe la casele evreilor si cer bani de hanuka. Probabil ca odata cu emanciparea evreilor si intrarea lor in contact cu lumea crestina, care obisnuia sa dea dulciuri, bani si cadouri in ajunul Craciunului, obiceiul de “hanukageld” sufera anumite schimbari si ia aspectul de cadouri, bani de ciocolata, asa cum de altfel este pastrat pana azi.

Bucuria acestei sarbatori nu ar fi deplina bineinteles daca s-ar pierde din vedere mancarurile pline de ulei – dar gustoase – care dau gustul specific al sarbatorii: gogosile umplute cu dulceata “sufganiot” si chiftelele de cartofi “latkes” sau “levivot”.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Sarbatoarea Luminii, Hanuca

ÎNTELEPCIUNEA  IUDAICA

o melodie speciala din folclorul evreiesc: EREV SHEL SHOSHANIM (Israeli folk)

prezentare speciala: Trei vorbe de intelepciune, Hanukkah

SARBATOAREA LUMINII, HANUCA

1. Celebrarea sarbatorii de Hanuca

Hanuca – denumita in ivrit si “Hag ha-orim” (sarbatoarea Luminii) este o sarbatoare a luminii.

În fiecare seara de Hanuca, se aprinde o lumanare avand ca scop sa reaminteasca  minunea in public. Lumanarile se pun intr-un sfesnic – sau lampa – speciala, numita hanuchia. Acest sfesnic sau lampa se aprinde odata cu lasarea noptii si se aseaza undeva la vedere – la geam sau in pragul usii. De Sabat, lumanarile de Hanuca se aprind cu circa jumatate de ora inaintea lumanarilor de Sabat, deci putin inaintea asfintitului. Luminile trebuie sa arda cel putin 30 de minute si pot sa continue sa arda toata noaptea, undeva intr-un loc vizibil.

Ordinea in care trebuie aprinse lumanarile de Hanuca – una crescatoare sau descrescatoare – difera. In general este acceptata traditia dupa care in prima seara se aprinde o singura lumanare, in a doua doua lumanari, etc de la stanga la dreapta, pana cand, in a opta seara intreaga hanuchia este aprinsa. Lumanarile sunt aprinse cu ajutorul unei lumanari speciale – samas – lumanare ajutatoare, care in hanuchia este si asezata ori mai inalt, ori la o parte, in orice caz diferit si distinct de celelalte. Ceremonia se desfasoara in special acasa, in familie, dar de foarte multe ori si in sinagogi iar copiii primesc de obicei bani de hanuka (hanuka geld).

In liturghie sarbatoarea este marcata in special prin recitarea rugaciunii “Al ha-nissim” la Amida si la binecuvantarile de dupa mese. Aceasta rugaciune “Pentru minuni” este o rugaciune de multumire adusa lui Dumnezeu pentru eliberarea miraculoasa a poporului din vremea lui Matatia Hasmoneul. Textul acestei rugaciuni este ” Iti multumim, Doamne, pentru minunile Tale, pentru eliberarea noastra, pentru bataliile pe care le-ai dat pentru noi si pentru stramosii nostri in zilele de odinioara si in zilele noastre.” Aceasta rugaciune este spusa si de Purim si, cu unele modificari cateodata si in Ziua Independentei.

La slujba de dimineata se spune Halel si se citeste un pasaj din Tora in fiecare zi. Dupa aprinderea lumanarilor in casele askenaze se obisnuieste sa se cante un cantec foarte popular, compus in sec. al 13-lea,  “Maoz Tur”. Acest poem, de provenienta germana, este intitulat dupa un verset din Isaia “Stanca puternica” (Isa. 17,10) cuprinde 6 strofe, fiecare din ea evocand resfintirea Templului, dezrobirea lui Israel. Cantecul este un poem de multumire adus lui Dumnezeu pentru a-i fi salvat pe evrei din robia egipteana, exilul babilonian si primejdia exterminarii decretate de Haman.  Comunitatile sefarde nu obisnuiesc sa cante acest poem, dar citesc Psalmul 30.

2. Obiceiuri de Hanuca

Nu se poate vorbi de Hanuca fara a se aminti macar titirezul traditional, jocurile de carti si banii de Hanuca

TITIREZUL – este extrem de raspandit printre copii. Exista o terorie care afirma ca acest obicei a fost adus din India in Europa in timpul Evului Mediu si raspandit in special in Germania. Literele de pe fatetele titirezului ar fi fost literele germane N; G; H; S; insemnand N= nichts (nimic), G=ganz (intreg), H=halb (jumatate), S= stell ein (pune o carte). Evreii ar fi schimbat semnificatia acestor litere cu literele ebraice si semnificatia lor “o mare minune s-a petrecut acolo” (nes gadol haia sam). In Israel, litera sin stand pentru “acolo” a fost schimbata cu litera pei, insemnand “aici” – mare minune a fost aici”.

JOCURILE DE CARTI- un obicei datand din secolul al 15-lea din Europa. Interesant este ca, jocul de carti, foarte practicat in Europa, nu era practicat de evrei din cauza lipsei de timp, ei trebuind sa-si castige existenta prin munca si din cauza Sabatului si a sarbatorilor in care bineinteles era totalmente interzis. Hanuca si apoi Purim, ca sarbatoare minora care nu interzicea munca si alte activitati, creeaza cadrul pentru acest joc, practicat cu mare bucurie in special de copii. Cartile de joc folosite de copii de Hanuca difereau de cartile de joc obisnuite prin aceea ca ei isi confectionau de obicei propriile carti, care erau de aceea carti cu litere ebraice si decorate cu motive evreiesti

HANUKAGELD – obiceiul de a da copiilor bani de Hanuca – se crede ca isi are inceputurile in sec. al 17-lea in Polonia, derivand din etimologia cuvantului ebraic “hinuch” – “hanuca” insemnand si dedicare, inaugurare dar si educatie. Probabil ca acest obicei a inceput de la parintii evrei din Polonia care dadeau copiilor lor bani de Hanuca pentru a-i oferi profesorilor lor. Se presupune ca parintii dadeau si copiilor cativa banuti ca recompensa pentru studiu si pentru indeplinirea acestei functii de “mijlocitor”. In secolul al 18-lea obicieul i-a amploare, mai ales cand elevii saraci de iesiva merg de Hanuca pe la casele evreilor si cer bani de hanuka. Probabil ca odata cu emanciparea evreilor si intrarea lor in contact cu lumea crestina, care obisnuia sa dea dulciuri, bani si cadouri in ajunul Craciunului, obiceiul de “hanukageld” sufera anumite schimbari si ia aspectul de cadouri, bani de ciocolata, asa cum de altfel este pastrat pana azi.

Bucuria acestei sarbatori nu ar fi deplina bineinteles daca s-ar pierde din vedere mancarurile pline de ulei – dar gustoase – care dau gustul specific al sarbatorii: gogosile umplute cu dulceata “sufganiot” si chiftelele de cartofi “latkes” sau “levivot”.

Posted in Uncategorized | Leave a comment