Targumele biblice (I)

Prezentari PPS: Calendarul evreiesc

Targumele. Etimologia termenului (I)

Cuvântul Targûm provine din limba akadiana, preluat în aramaica, apoi în ebraica; targumânu era ,,interpretul”, el însusi fiind numit cu un cuvânt de origine straina (termenul hitit tarkammai – a proclama, a explica, a traduce). Este utilizat în iudaism pentru un întreg sector al literaturii rabinice (targumismul) care contine ,,traduceri interpretate” ale cartilor sfinte în limba aramaica occidentala (palestiniana) si orientala (babiloniana) [1].

De ce traduceri ale textelor ebraice în limba aramaica?

Limba aramaica [2] s-a raspândit printre iudei  începând cu  exilul din Babilon (586 î.C. – 538 î.C. ). Deportatii din anul 586 î.C.  – ultimele doua din cele douasprezece triburi ale lui Israel, Iuda si Beniamin – erau adesea numiti iudei, adica originari din Regatul lui Iuda. Printr-o serie de transformari ale acestui termen, în ebraica vocabula este iehudim, în aramaica iehudaie, în greaca judaios si în latina judaeus. Totusi, în literatura lor religioasa, evreii continua sa utilizeze aproape exclusiv numele de Israel, intitulându-se poporul lui Israel sau copiii lui Israel.

În Babilon, poporul iudeu a fost provocat de doua realitati: realitatea nationala si cea religioasa. Exilat, departe de Tara Fagaduintei, purtând în suflet nostalgia Templului de odinioara, poporul a fost nevoit sa supravietuiasca alaturi de alte popoare cucerite de Nabucodonosor (605 î.C. – 562 î.C.) [3]. În aceasta perioada, profetul exilului, Ezechiel, numit si „Tatal Iudaismului[4] va mentine treaza constiinta nationala a compatriotilor sai, prevestind reîntoarcerea triumfatoare a ,,restului lui Israel [5]” în Pamântul Fagaduintei.

Însa, realitatea religioasa a poporului a fost marcata de lipsa unui spatiu cultual, necesar unei vieti religiose, unei liturgii divine.  Distrugerea Templului de la Ierusalim (586 î.C.) a constituit ultimul eveniment fatal al crizei religioase, care începuse o data cu scindarea Israelului în doua regate, dupa moartea Regelui Solomon (931 î.C.).

În acest nou cadru geografic si etnografic, Gola [6] – poporul în exil – sau Diaspora [7] – poporul împrastiat – au aparut primele structuri ale religiei Israelului, Iudaismul. Amintim numai prezenta unor conducatori spirituali, rabinii [8], care aveau datoria sa mentina viu spiritul  Legii. Astfel, în exil au fost înfiintate locuri de adunare unde rugaciunile evreilor (în mod special cele trei rugaciuni zilnice care înlocuiau cele trei jertfe practicate, de obicei zilnic, la Templu) erau recitate în comun si, mai ales, în care sulurile sfinte erau citite si comentate. Aceste locuri de adunare au fost numite  bet hakneset (casa de adunare), termen care a fost tradus în greceste prin sinagoga si în latina prin biserica. Când aceste locuri erau destinate, în mod special pentru studiu, si functionau drept scoli, ele au fost denumite bet hamidrash, (casa comentariului). Aici rabinii îsi vor exercita functia, mai ales în perioada celui de-al doilea Templu (515 î.C. – 70 d. C.) [9].

Targumele orale

Începând cu perioada robiei, pâna în secolul al  II-lea d. C. , limba vorbita de poporul evreu era aramaica, limba oficiala a Persiei. În sinagogile din Babilon si în Templul de la Ierusalim textele oficiale ale Legii erau citite în limba ebraica de catre rabini. Targumistul avea un loc oficial în adunare; el ,,interpreta” în aramaica textul, verset cu verset, fara a avea dreptul sa dispuna de original. Limba sacra ramânea ebraica. Targumele orale se aplicau tuturor textelor citite oficial în sinagoga: Legea, la început, apoi haftarôth, redactari profetice alese în functie de citirea Legii. Regula cerea ca lectura sa fie la început într-un text original, plecându-se de la un sul, astfel încât textul sfânt sa fie respectat integral. În nici un loc nu era precizata interzicerea redactarii în scris a acestor targumuri. Însa, nu se permitea targumistului sa aiba un text scris la vedere, când realiza interpretarea, pentru a nu se confunda cu Scrierea sfânta. Asadar, memoria juca un rol foarte important în transmiterea acestei traditii de  interpretare.

dr. Cristina Mares


[1] cf. Les Targoums, Textes choisis, Supplément au Cahier Évangile 54, Éditions du Cerf, Paris, 1985, p. 5.

[2] Limba aramaica este înscrisa în grupul occidental al limbilor semite, ramura nordica, alaturi de ebraica si siriana.

[3] cf. POTOK  Ch.: op. cit., p. 243.

[4] cf. EISENBERG  J.:  Iudaismul, Editura Humanitas,  Bucuresti, 1995, p. 50.

[5] Expresie tipica vocabularului biblic. Se refera la toti credinciosii israeliti care au ramas fideli Legamântului de pe Muntele Sinai, asteptând aratarea slavei lui  Dumnezeu în Templul reconstruit din Ierusalim  (cf. V.T.B. p. 1093).

[6] Termen ebraic.

[7] Termen grecesc.

[8] Rabi, învatatorul meu, cf. D.E.I. p. 653.

[9] Cf. EISENBERG  J.:  op. cit., p. 50.

[10] cf. ROBERT  A.,  FEUILLET  A.:  Introduction à la Bible, Desclée & Cie Editeurs,  Tournai, 1957, p. 91.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>