Rugaciunea Patriarhilor

Totul este pentru tine! O prezentare speciala

Patriarhii au deschis calea rugaciunii pentru Israel

Avraam in rugaciune

Credinciosul  evlavios, evreu sau crestin, stie ca sunt trei momente principale ale zilei, cand buzele lui rostesc rugaciuni: dimineata, la amiaza si seara. Ritmul acesta intreit de inaltare a inimii il regasim in viata celor trei patriarhi din Vechiul Testament: Avraam, Isaac si Iacob. Conform traditiei Talmudului (ansamblu de invataturi, alcatuit din comentarii asupra Legii orale a lui Moise), Avraam ne-a daruit rugaciunea de dimineata (Sha’harit). Aceasta afirmatie se bazeaza pe textul din cartea Facerii 19,27: Avraam s-a sculat  a doua zi dis de dimineata, si s-a dus la locul unde statuse inaintea Domnului. Verbul ‘amad („a sta în picioare”) inseamna „a sta in asteptare”, dar si „a se ruga”. Avraam este un parinte spiritual, un om plin de credinta, prietenul lui Dumnezeu. In timpul rugaciunii de dimineata, credinciosul ese invitat sa ceara de la Dumnezeu aceste calitati, pentru a trai ziua in prezenta Lui.

Binecuvantarea patriarhului Isaac

Isaac ne-a daruit rugaciunea de la amiaza, (Min’ha). A?a cum spune cartea Facerii 24,63: intr-o seara, cand Isaac iesise sa cugete in taina pe camp, a ridicat ochii, si s-a uitat; si iata ca veneau niste camile. Verbul lassoua’h (a se plimba) inseamna „a cugeta” si „a se ruga”. Tonalitatea rugaciunii Min’ha este marcata de sfarsitul amiezii, cand se zareste amurgul: este ceasul de neliniste, oboseala, frica. Isaac a avut numeroase incercari in amiaza vietii sale, amintindu-ne de jertfirea lui pe muntele Moriah (Facerea 22). In acest ceas al rugaciunii, credinciosul este invitat sa-i încredinteze lui Dumnezeu toate grijile zilei.

Iacob si fiii sai

Iacob ne-a daruit rugac iunea de seara, ‘Arvit, asa cum spune textul din Facerea 28,11: A ajuns intr-un loc unde a ramas peste noapte, caci asfintise soarele. Verbul vayifga („el a sosit”) inseamna si „a intalni, a cunoaste pe cineva” sau „a mijloci”, tot cu sensul de „a se ruga”. ‘Arvit este ceasul increderii totale, inainte de a se ivi noaptea, dar este si capatul, implinirea zilei; este momentul liturgic special, cand se ingana ziua cu noaptea. Acest timp apare in viata lui Iacob cand soarele apune la Betel (Facerea 28,11) si rasare dupa lupta cu îngerul (Facerea 32,31), in urma careia primeste numele Israel.

Un rabin povestea: Fiecare om este legat de Dumnezeu cu o sfoara. Dar, cand el greseste, sfoara se rupe. Insa, in clipa in care ii pare rau, Dumnezeu face un nod. Intr-un fel, sfoara este mai scurta ca la inceput. Si omul vinovat este un pic mai aproape de Dumnezeu. Astfel, din greseala in parere de rau, din nod in nod, ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Pana la urma, fiecare greseala urmata de pocainta este o ocazie de a scurta cu un centimetru  sfoara si de a ajunge mai aproape de inima lui Dumnezeu.

TOTUL  ESTE  DAR!

Comments are closed.